Treceți la conținutul principal

AUTOMATISMUL ANORMAL

 Este о variantă patologică de automatism. Stimulul este generat în celule din reţeaua Purkinje sau ale miocardului atrial sau ventricular, deci celule rapide. care sunt însă depolarizate. printr-un proces patologie (aprox. -50 -60 mV). 17 Spre deosebire de automatismul normal, cel anormal nu este suprimat de overdriving deoarece canaie de N a\ la acest grad de polarizare, sunt în bună măsură nefuncţionale. Cauza obişnuită este ischemia care reduce potenţialul de repaus. ceea ce duce la ieşirea K’ din celulă. Mecanismele reale sunt mult mai complexe. Celulele răspund ca şi cele cu automatism normal la stimularea vegetativă. cu excepţia faptului că alfa-stimularea nu le inhibă. Implicarea acestui mecanism este demonstrată în tahicardiile ventriculare ce apar în infarctul miocardic, între 24-72 de ore de la debut, în tahicardiile atriale ectopice şi ritmul idioventricular accelerat.
POSTDEPOLARIZĂRI Şi RITMURI DECLANŞATE 
Postdepolarizările (PD) sunt oscilaţii patologice ale potenţialului de acţiune (PA) ale unui impuls. Ele nu sunt deci autogenerate. Dacă sunt destul de ample - atingând potenţialul prag - ele iniţiază tahiaritmii. PD sunt de două feluri: PD precoce (PDP) (early after-depolarization) care apar în faza a 2-a - a 3-a a PA şi taxdive (PDT) (late after-depolarization) apărând în faza a 4-a. Mecanismul ionic, şi semnificaţia PDP şi PDT sunt diferite. a) Postdepolarizările precoce. Sunt determinate de creşterea sarcinilor pozitive în celulă ce poate rezultă în principiu prin trei mecanisme: de reducerea IK. - deci a efluxului de K+ din celulă; prelungirea anormală a infhixului de Na+, la nivele înalte de depolarizare sau de Ca2+, la nivele scăzute, fiecare prin canalele respective. Ele indue tahiaritmii dependente de bradicardie. Stimularea betaadrenergică are un efect dual: de creştere a PDP prin creştere influx de Ca2+ dar şi de diminuare a lor prin grăbirea repolarizării. Efectul muscarinic al excitaţiei vagale tinde să suprime PDP prin scăderea irtfluxului de Ca2+ şi accelerarea repolarizării. PDP se realizează experimental în intoxicaţia cu cesiu sau droguri care închid canelele de К (clofinmm). Apar îndeosebi în caz de QT lung, congenital sau dobândit. Ca eveniment aritmic major determină torsadele de vârfuri. PDP nu sunt de obicei suprimate prin overdriving şi nici prin stimulare prematura. b) Postdepolarizările tardive. Au un mecanism de producere unitar: supraîncărcarea intracelulară (citosolică) cu Ca2", care satureazâ mecanismul de sechestrare din reticulul sarcoplasmic. Se produc oscilaţii ale Ca2" citosolic, care explică oscilaţiile potenţialului de membrană. Apar tipic în intoxicaţia digitalică, care inhibă N a' - К* - ATP-aza de membrană. Influxul de Ca++ creşte prin schimbătorul Na+/Ca++. Se eliberează Ca2+ şi din reticulul sarcoplasmic şi mitoc-ondrii. PDT determină aritmii tahicardic-dependente. Tahiaritmiile prin PDT nu sunt suprimate de obicei prin overdriving dar pot fi întrerupte prin stimulare prematura. Apariţia lor este favorizată de: ischemie, catecolamine, milrinonă, amiodaronă în doze toxice. Pot declanşa tahicardii ventriculare polimorfe şi tahicardii supraventriculare ectopice.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

REINTRAREA

Este un mecanism general de producere a aritmiilor cardiace care rezultă dintr-o anomalie de propagare a unui impuls, care determină răspunsurile repetitive. Reintrarea poate rezultă din două mecanisme: mişcarea circulară şi rejlectarea.  Primul dintre acestea este cu mult mai important. Mişcarea circulară. Apariţia remtrării este condiţionată de preexistentă unor condiţii fiziologice precise. Prima este existenţa unui circuit de reintrare - izolat anatomic sau functional - de restul miocardului. Acesta poate fi împărţit schematic într-o ansă aferentă şi una eferentă. Dacă ne imaginăm un inel tăiat dintr-o meduză sau dintr-un ventricul de broască ţestoasă şi-1 stimulăm într-un punct oarecare, stimulul se propagă, în sensuri diferite, orar şi antiorar, prin cele două anse. Propagarea ambilor stimuli se opreşte la jumătatea inelului, fiecare fiind oprit de perioada refractară determinată de celălalt.  Dacă printr-o intervenţie chimică sau fizică se modifică proprietăţile locale ale

PARASISTOLIA

PARASISTOLIA în această condiţie inima este condusă concomitent şi pe lungă duratl de doi centri: primul este de obicei pacemakerul smusal, iar al doilea central parasistolic. Acesta, deşi are un ritm propriu mai lent, nu este descărcat de impulsul sinusal propagat deoarece este apărat printr-un „bloc de intrare". Activitatea sa continuă permanent dar excită miocardul în întregime numai când îl găseşte pomit în stare excitabilă. Aspectul ECG este de extrasistole cu cuplaj variabil. Caracteristic, cel mai scurt interval între două extra (para)si stole este divizorul comun al tuturor intervaleior interparasistohce. Uneori în jurul centrului parasistolic există şi un bloc intermitent „de ieşire“, în consecinţă unele parasistole nu apar la locul aşteptat.

AUTOMATISMUL NORMAL

Automatismul normal constă în caracteristica unică a inimii de a-şi autogenera excitaţia. Celulele care au această proprietate - numite celule pacemaker - sunt situate în diverse regiuni ale ţesutului specific. Particularitatea lor fiziologică esenţială este depolarizarea diastolică spontană sau de faza a 4-a. în timpul acestei faze se acumulează în interiorul celulei sarcini pozitive. iar in exteriorul membranei sarcini negative. Când potenţialul de membrană atinge potenţialul-prag (circa -50 mV), se declanşează excitaţia celulei, adică depolarizarea rapidă de fază 0. Caracteristic celulelor pacemaker este existenţa unui mic curent spre interior numit Ip realizat de trecerea Na" printr-un canal cationic relativ nespecific, canal activat de însăşi polarizarea celulelor pacemaker. în condiţii normale nodul sinusal este pacemaker-ul dominant, având cea mai ridicată frecvenţă proprie de descărcare. Prin stimuli propagaţi, acesm depolarizeâză pacemaJcer-ii subsidiari şi de fapt între