AUTOMATISMUL NORMAL

Automatismul normal constă în caracteristica unică a inimii de a-şi autogenera excitaţia. Celulele care au această proprietate - numite celule pacemaker - sunt situate în diverse regiuni ale ţesutului specific. Particularitatea lor fiziologică esenţială este depolarizarea diastolică spontană sau de faza a 4-a. în timpul acestei faze se acumulează în interiorul celulei sarcini pozitive. iar in exteriorul membranei sarcini negative. Când potenţialul de membrană atinge potenţialul-prag (circa -50 mV), se declanşează excitaţia celulei, adică depolarizarea rapidă de fază 0. Caracteristic celulelor pacemaker este existenţa unui mic curent spre interior numit Ip realizat de trecerea Na" printr-un canal cationic relativ nespecific, canal activat de însăşi polarizarea celulelor pacemaker. în condiţii normale nodul sinusal este pacemaker-ul dominant, având cea mai ridicată frecvenţă proprie de descărcare. Prin stimuli propagaţi, acesm depolarizeâză pacemaJcer-ii subsidiari şi de fapt întregul miocard.
Mai mult, pacemaker-ii subsidiari sunt suprimaţi prin suprastimulare (overdrive suppression). Prin aceasta înţelegem reducerea ratei intrinsece de descărcare a pacemaker-ilor subsidiari, după ce sunt stimulaţi la о frecvenţă mai mare decât cea proprie, ca de exemplu chiar în cazul celei sinusale normale.
 Dacă activitatea sinusală este suprimată sau excitaţia oprită în dramul spre pacemaker-ul subsidiar, acesta intră în funcţie numai după о perioadă de latenţă (pauz;ă preautomatică), iar frecvenţa descărcării sale efective creşte progresiv (,,încălzire“) până ce-şi atinge ritmul propriu. Frecvenţa proprie de descărcare a unui pacemarker depinde de: panta depolarizării spontane, nivelul potenţialului-prag şi nivelul potenţialului ce repaus. Cu cât panta depolarizării este mai abruptă, potenţialul-prag mai mi.с şi nivelul potenţialului de repaus mai puţin negativ, frecvenţa de descărcare este mai ridicată şi vice-versa. Mecanismele automatice normale sunt intens modulate de sistemul vegetativ. Stimularea /З-adrenergică creşte automatismul, iar stimularea a adrenergică şi vagajă (muscarinică) aeţionează invers. în aritmogenezâ automatismul normal aî centrilor inferiori intervin - în special în concordantă cu sensul lor biologic - în apariţia ritmurilor pasive, în caz de bradicardie excesivă sau blocuri.
Automatismul sinusal este implicat evident în: bradi- şi tahicardiile sinusale, iar cel ectopic în geneza unor tahicardii ventriculare idiopatice.