Treceți la conținutul principal

AUTOMATISMUL NORMAL


Automatismul normal constă în caracteristica unică a inimii de a-şi autogenera excitaţia. Celulele care au această proprietate - numite celule pacemaker - sunt situate în diverse regiuni ale ţesutului specific. Particularitatea lor fiziologică esenţială este depolarizarea diastolică spontană sau de faza a 4-a. în timpul acestei faze se acumulează în interiorul celulei sarcini pozitive. iar in exteriorul membranei sarcini negative. Când potenţialul de membrană atinge potenţialul-prag (circa -50 mV), se declanşează excitaţia celulei, adică depolarizarea rapidă de fază 0. Caracteristic celulelor pacemaker este existenţa unui mic curent spre interior numit Ip realizat de trecerea Na" printr-un canal cationic relativ nespecific, canal activat de însăşi polarizarea celulelor pacemaker. în condiţii normale nodul sinusal este pacemaker-ul dominant, având cea mai ridicată frecvenţă proprie de descărcare. Prin stimuli propagaţi, acesm depolarizeâză pacemaJcer-ii subsidiari şi de fapt întregul miocard.
Mai mult, pacemaker-ii subsidiari sunt suprimaţi prin suprastimulare (overdrive suppression). Prin aceasta înţelegem reducerea ratei intrinsece de descărcare a pacemaker-ilor subsidiari, după ce sunt stimulaţi la о frecvenţă mai mare decât cea proprie, ca de exemplu chiar în cazul celei sinusale normale.
 Dacă activitatea sinusală este suprimată sau excitaţia oprită în dramul spre pacemaker-ul subsidiar, acesta intră în funcţie numai după о perioadă de latenţă (pauz;ă preautomatică), iar frecvenţa descărcării sale efective creşte progresiv (,,încălzire“) până ce-şi atinge ritmul propriu. Frecvenţa proprie de descărcare a unui pacemarker depinde de: panta depolarizării spontane, nivelul potenţialului-prag şi nivelul potenţialului ce repaus. Cu cât panta depolarizării este mai abruptă, potenţialul-prag mai mi.с şi nivelul potenţialului de repaus mai puţin negativ, frecvenţa de descărcare este mai ridicată şi vice-versa. Mecanismele automatice normale sunt intens modulate de sistemul vegetativ. Stimularea /З-adrenergică creşte automatismul, iar stimularea a adrenergică şi vagajă (muscarinică) aeţionează invers. în aritmogenezâ automatismul normal aî centrilor inferiori intervin - în special în concordantă cu sensul lor biologic - în apariţia ritmurilor pasive, în caz de bradicardie excesivă sau blocuri.
Automatismul sinusal este implicat evident în: bradi- şi tahicardiile sinusale, iar cel ectopic în geneza unor tahicardii ventriculare idiopatice.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CONSECINŢELE FUNCŢIONALE ALE ARITMIILOR

  Aritmiile, îndeosebi cele susţinute sau recidivante, pot determina tulburări funcţionale condiţionate de scăderea debitului cardiac. Scăderea acestuia este manifestă la frecvenţe mai mari de 160 sau mai mici de 40 apărând deci atât în tahi-, cât şi în bradiaritmii. în prezenţa unei cardiopatii organice sau în caz de afectări ale circulaţiilor regionale limitele de toleranţă se reduc la 100, respectiv 50/min. în tahiaritmii, debitul cardiac se reduce prin micşorarea debitului sistolic (scurtarea diastolei), iar în bradiaritmii prin scăderea frecvenţei (debitul sistolic fiind crescut). Pierderea funcţiei mecanice atriale ca in fibrilaţia atrială (FA) este semnificativă în condiţiile frecvenţei ventriculare ridicate, îndeosebi dacă există, un obstacol mecanic la umplerea VS (stenoză mitraiă) sau sunt alterate proprietăţile diastolice ale acestuia (cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă, HVS etc.). Pierderea sincronizării atrio-ventriculare în disociaţiile AV poate juca un rol...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

PARASISTOLIA

PARASISTOLIA în această condiţie inima este condusă concomitent şi pe lungă duratl de doi centri: primul este de obicei pacemakerul smusal, iar al doilea central parasistolic. Acesta, deşi are un ritm propriu mai lent, nu este descărcat de impulsul sinusal propagat deoarece este apărat printr-un „bloc de intrare". Activitatea sa continuă permanent dar excită miocardul în întregime numai când îl găseşte pomit în stare excitabilă. Aspectul ECG este de extrasistole cu cuplaj variabil. Caracteristic, cel mai scurt interval între două extra (para)si stole este divizorul comun al tuturor intervaleior interparasistohce. Uneori în jurul centrului parasistolic există şi un bloc intermitent „de ieşire“, în consecinţă unele parasistole nu apar la locul aşteptat.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

TRANSPOZIŢIA CORECTATĂ A MARILOR VASE

 Incidenţa este rară, iar evoluţia este normală în absenţa unor anomalii asociate. Anomalia constă în inversarea celor doi ventriculi cu valva atrioventriculară corespunzătoare (VS cu valva mitraiă la dreapta şi VD cu valva tricuspidă la stângă) şi cu о poziţie anormală a aortei şi arterei pulmonare care este situată posterior. Se poate asocia DSV, DSA, SP, atrezie tricuspidiană, anomalie Ebstein şi altele. Tulburările fiziopatologice sunt absente la TMV corectată, dar se manifestă la anomalii asociate. Datele clinice sunt nespecifice sau absente. Zgomotul I este întărit la bază. în cazul unor anomalii asociate apar simptome generate de acestea, ca şi de aritmii, blocuri A-V, insuficienţă cardiacă. Datele examenului fizic pot sugera leziuni asociate prin apariţia de sufluri sau modificări de zgomote. Explorări. Examenul radiologic arată absenţa arcului pulmonar şi a curburei aortei spre stângă şi un hil drept ridicat şi preeminent (aspectul „căderii de apă“). La examenul ECG se ob...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe