Treceți la conținutul principal

FISTULA ARTERIO-VENOASĂ PULMONARĂ

 Fistuielc arîerio-venoase pulmonare au mai multe forme analomice: unice, multiple, difuze, variate ca mărimc. Frecvent (50%) sindromul Rendu-OslerWeber este prezent. Sub raport fiziopatologie presiunea 0 , scade în AS, VS şi circulaţia sistemică şi apare cianoză cu hipocratism digital, M anifestările clinice includ hemoptizii, epistaxis, hemoragii digestive, simptome ccrcbralc (ameţcli. tulburări de vedere, disartrie, convulsii) şi fenomene determinate dc tromboze, abces cerebral sau embolii paradoxale. La auscuitaţia la nivelul toracelui, în afara cordului, se poate perccpe un suflu sistolic sau continuu. Observarea la nivelul mucoaselor dc leziuni angiomatoase este de mare utilitate pentru diagnostic. Examenul radiologic poate arăta о opacitate sau mai multe opacităţi, relativ rotunde, pulmonare. Angiografia prin cateterismul arterei pulmonare precizează diagnosticul. Tratamentui la cazuri cu hemoptizii severe constă în embolizări locale, lobceto'mii sau rezecţii pulmonare. 
BOLI CARDIACE CONGENITALE CIANOGENE CU FLUX PULMONAR CRESCUT TRANSPOZITIA NECORECTATĂ A MAR1L6R VASE (TMV) 
TMV necorectată apare la 9-10% din BCC şi mai frecvent la bărbaţi. Anatomic, există о concordanţă între atrii şi vcntrieuli, dar о discordanţă între vcntrieuli şi vasele mari. aorta pleacă din VD, iar artera pulmonară din VS. Frecvent VD este la dreapta VS. iar aorta la dreapta arterei pulmonare (fig. 28). Cele două circulaţii sunt independente şi supravieţuirea este posibilă prin asocierea de anomalii ce realizează şimturi între cele două circulaţii: DSA (20%), foramen ovale deschis, DSV (30%) sau PCA. Sunt şi alte asocieri: SP, CAo, anomalii de artere coronare şi altele. Fiziopatologia TMV necorectată este complexă. Sunt două circulaţii independente: prima, fluxul venos sistemic —» AD —* VD —> Ao circulate arterială —> venoasă —> cu reluarea circuitului; al doilea circuit, întoarcerea venoasă pulmonară —> AS —* VS —» AP —> cu reluarea circuitului. Supravieţuirea este posibilă numai prin asocierea de comunicări între cele două circulaţii, prin DSA, DSV, PCA. Tabloul hemodinamic depinde de combinaţia defectelor, de şunturile dintre cele două circulaţii, de relaţia dintre rezistenţele vasculare, pulmonare şi sistemice ca şi de dezvoltarea circulaţiei bronhopulmonare. Comun în TMV există о presiune 0 2 scăzută în aortă şi crescută în AP, iar presiunea sistolică în VD este egală cu cea din Ao. Direcţia fiuxurilor la şunturi în caz de PCA este de la Ao la AP, iar la DSA şi DSV şuntul este bidirectional, în cazul absenţei de şunturi viaţa nu e posibilă decât prin crearea de şunturi artificiale. La şunturile largi poate apărea insuficienţă cardiacă şi ulterior boală pulmonară vasculară obstructivă, iar la cele mici domină cianoza cu hipoxia. Asocierea de stenoză pulmonară la şunturi creează о situaţie hemodinamică mai favorabilă. Tablou clinic. Bolnavii cu TMV necorectată au cianoză severă de la naştere. Aproximativ 90% decedează în primul an. Sunt prezente cianoza, tahipneea, dispneea şi întârzierea dezvoltării. La examenul fizic sunt comune cianoza, hipocratismul, pulsatilitatea VD parastemală, zgomotul întâi întărit şi clivarea zgomotului doi şi,sufluri sistolice necaracteristice.
 La apariţia insuficienţei cardiace congestive se constată zgomote de galop, stază pulmonară şi hepatomegalie. La datele clinice se adaueă semnele anomaliilor congenitale asociate: DSA, DSV, SP, PCA. Explorări. Examenul ECG prezintă modificări ce corespund lărgirii AD ji HVD. La DSV larg sunt modificări de HVS şi lărgire de AS, iar la stenoza pulmonară sau hipertensiune pulmonară, HVD marcată. Examenul radiologic este de mare utilitate. Se observă о mărire cardiacă progresivă, о formă ovală a inimii cu pedicul vascular mic, creşterea vascularizaţiei pulmonare şi rar arcul aortic la dreapta. Asocierea unor anomalii pot aduce modificări radiologice suplimentare. Examenul Eco-M şi 2D aduce date esenţiale precizând originea Ao din VD şi a AP din VS, precum şi anomaiiile asociate. Cateterismul şi angiografia precizează transpoziţia marilor vase, severitatea hipoxiei, presiunile la nivelul cavităţilor şi vaselor, şunturile şi structură anomaliilor. 
Diagnosticul TMV necorectate se bazează pe cianoză de la naştere, absenţa deseori de sufluri, vascularizaţie pulmonară crescută şi datele de la explorări. Diagnosticul diferenţial se realizează cu TF, ventricul unic, VD şi VS cu dublă ieşire şi trunchiul comun. Evoluţia şi prognosticul TMV necorectate. TMV cu sept intact are о evoluţie nefavorabilă. Asocierea cu şunturi permite о supravieţuire cu complicaţii. Tratamentele chirurgicale paleative şi complete asigură о evoluţie mai favorabilă. Complicaţiile TMV necorectate sunt: aritmii, insuficienţă cardiacă, hipertensiune pulmonară, accidente cerebrale vasculare. Tratament medical şi chirurgical. Perfuzia cu prostaglandin 0,05-0,1 mg/kg/min după naştere poate menţine canalul arterial permeabil. 
De mare utilitate este realizarea unei comunicări interatriale, septostomie cu sondâ cu balon Rashkind sau septostomie chirurgicală (Blalock-Hanlon). In 513 caz de insuficienţă cardiacă se poate aplica metoda,,banding11 arterei pulmonare. La 1-2 ani se aplică variate tipuri de corecţii chirurgicale. care due la bune rezultate, о evoluţie favorabilă şi о mortalitate redusă (2-7%) (Albert, Mustard-Senning, Mustard, Senning, Jatenne, Rastelli). Alegerea metodei depinde de vârstă, asocierea de anomalii şi experienţa echipei chirurgicale. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CONSECINŢELE FUNCŢIONALE ALE ARITMIILOR

  Aritmiile, îndeosebi cele susţinute sau recidivante, pot determina tulburări funcţionale condiţionate de scăderea debitului cardiac. Scăderea acestuia este manifestă la frecvenţe mai mari de 160 sau mai mici de 40 apărând deci atât în tahi-, cât şi în bradiaritmii. în prezenţa unei cardiopatii organice sau în caz de afectări ale circulaţiilor regionale limitele de toleranţă se reduc la 100, respectiv 50/min. în tahiaritmii, debitul cardiac se reduce prin micşorarea debitului sistolic (scurtarea diastolei), iar în bradiaritmii prin scăderea frecvenţei (debitul sistolic fiind crescut). Pierderea funcţiei mecanice atriale ca in fibrilaţia atrială (FA) este semnificativă în condiţiile frecvenţei ventriculare ridicate, îndeosebi dacă există, un obstacol mecanic la umplerea VS (stenoză mitraiă) sau sunt alterate proprietăţile diastolice ale acestuia (cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă, HVS etc.). Pierderea sincronizării atrio-ventriculare în disociaţiile AV poate juca un rol...

PARASISTOLIA

PARASISTOLIA în această condiţie inima este condusă concomitent şi pe lungă duratl de doi centri: primul este de obicei pacemakerul smusal, iar al doilea central parasistolic. Acesta, deşi are un ritm propriu mai lent, nu este descărcat de impulsul sinusal propagat deoarece este apărat printr-un „bloc de intrare". Activitatea sa continuă permanent dar excită miocardul în întregime numai când îl găseşte pomit în stare excitabilă. Aspectul ECG este de extrasistole cu cuplaj variabil. Caracteristic, cel mai scurt interval între două extra (para)si stole este divizorul comun al tuturor intervaleior interparasistohce. Uneori în jurul centrului parasistolic există şi un bloc intermitent „de ieşire“, în consecinţă unele parasistole nu apar la locul aşteptat.

TRANSPOZIŢIA CORECTATĂ A MARILOR VASE

 Incidenţa este rară, iar evoluţia este normală în absenţa unor anomalii asociate. Anomalia constă în inversarea celor doi ventriculi cu valva atrioventriculară corespunzătoare (VS cu valva mitraiă la dreapta şi VD cu valva tricuspidă la stângă) şi cu о poziţie anormală a aortei şi arterei pulmonare care este situată posterior. Se poate asocia DSV, DSA, SP, atrezie tricuspidiană, anomalie Ebstein şi altele. Tulburările fiziopatologice sunt absente la TMV corectată, dar se manifestă la anomalii asociate. Datele clinice sunt nespecifice sau absente. Zgomotul I este întărit la bază. în cazul unor anomalii asociate apar simptome generate de acestea, ca şi de aritmii, blocuri A-V, insuficienţă cardiacă. Datele examenului fizic pot sugera leziuni asociate prin apariţia de sufluri sau modificări de zgomote. Explorări. Examenul radiologic arată absenţa arcului pulmonar şi a curburei aortei spre stângă şi un hil drept ridicat şi preeminent (aspectul „căderii de apă“). La examenul ECG se ob...